Doamne,
Dacă-ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu,
Nici sora mea, nici eu;

De mult ce îi iubea
“Isus plângea”.

Şi ei Îl iubeau, dar nu pricepeau
Că Domnul nu venise de somnul morții să ne salveze,
Venise să ne învieze.

Și printre ale morţii Lui suspine
El a-nviat pe fratele meu, pe sora mea și pe mine.

Şi dacă cineva
Mai are în inima sa plânsul morții de dus,
Nu plânge singur, alături plânge Isus,
Un plâns minunat
În care toate minunile-nvierii se strâng:
“Ferice de cei care plâng”.

Doamne, ce plânsul ni-l auzi şi ni-l vezi,
Te așteptăm să vii să ne-nviezi.